O LUME FĂRĂ SUFLET ESTE O LUME PUSTIE

1. Se bucură de democrația scrisului, unul mai mult ca altul, dar se bucură;
2. Atât blogul, cât și ziarul pot deține spații de publicitate;
3. Și blogurile și publicațiile on-line pot fi accesate pe internet;
4. Ambele sunt mijloace de comunicare în masă;
5. Ambele sunt forme de comunicare și își structurează informația pe articole, grafic, design.

Raţiunile utilizării gesturilor în diferite interacțiuni pot fi multiple: expedierea de mesaje, cod sau cifru, mesaje duble, ce vrem să fim, cum vrem să fim, cum ne văd colaboratorii, cum am vrea să ne vadă aceştia. Se spune că o gestică bogată completează un vocabular sărac. Cu toate acestea mişcările mâinilor, capului sau ale trunchiului însoţesc întotdeauna mesajul nostru verbal. Cele mai multe gesturi le facem cu mâinile. Unii vorbesc cu mâinile, gesticu­lează în permanenţă, alţii, dimpotrivă, nu ştiu ce să facă cu mâinile. O persoană cu gesturi ample, dinamice, foarte vizibile este un om care are nevoie de teritoriu, care vrea să fie cunoscut, să domine, să se impună în faţa interlocutorilor, să atragă atenţia. Unul dintre cele mai comune gesturi în comunicarea dintre oameni este salutul. Strânsul mâinii cu putere arată nevoia de a se agăţa de celălalt. Toată frica se transmite la nivelul mâinii şi omul îl scutură pe celălalt din toate încheieturile nu pentru că vrea să îl domine, ci pentru că îi este teamă. Pe de altă parte, mâna moale indică neputinţa fizică, sensibilitatea unei persoane. O altă formă este aşa-numitul salut de tip peşte, în care mâna este umedă, alunecoasă, îţi scapă printre degete. Trădează neimplicarea persoanei respective sau emotivitatea.

Pozele din postarea anterioară erau doar nostime, nici nu se compară cu reclama de mai jos. Probabil cel mai nostim clip made in Roumeinia şi culmea promovează un produs care nu există. I-am văzut pe producătorii reclamei la Apropo TV şi mi s-au părut nişte oameni deschişi la minte, glumeţi, iar reclama nu a fost realizat cu foarte mult efort. Parcă într-o singură zi, cu o cameră pârlită de filmat şi nişte beri lângă ei. Iată cum nişte oameni obişnuiţi ajung pe sticlă doar printr-o idee genială.

Sunt studentă la FJSC şi deocamdată nu ştiu încotro să mă îndrept, dar mă gândesc la relaţii publice sau publicitate. Jurnalismul nu îmi prea surâde. Cu ocazia dilemei am găsit şi nişte reclame nostime. Sper să vă placă, eu am râs până mi-au dat lacrimile :)