O LUME FĂRĂ SUFLET ESTE O LUME PUSTIE

Raţiunile utilizării gesturilor în diferite interacțiuni pot fi multiple: expedierea de mesaje, cod sau cifru, mesaje duble, ce vrem să fim, cum vrem să fim, cum ne văd colaboratorii, cum am vrea să ne vadă aceştia. Se spune că o gestică bogată completează un vocabular sărac. Cu toate acestea mişcările mâinilor, capului sau ale trunchiului însoţesc întotdeauna mesajul nostru verbal. Cele mai multe gesturi le facem cu mâinile. Unii vorbesc cu mâinile, gesticu­lează în permanenţă, alţii, dimpotrivă, nu ştiu ce să facă cu mâinile. O persoană cu gesturi ample, dinamice, foarte vizibile este un om care are nevoie de teritoriu, care vrea să fie cunoscut, să domine, să se impună în faţa interlocutorilor, să atragă atenţia. Unul dintre cele mai comune gesturi în comunicarea dintre oameni este salutul. Strânsul mâinii cu putere arată nevoia de a se agăţa de celălalt. Toată frica se transmite la nivelul mâinii şi omul îl scutură pe celălalt din toate încheieturile nu pentru că vrea să îl domine, ci pentru că îi este teamă. Pe de altă parte, mâna moale indică neputinţa fizică, sensibilitatea unei persoane. O altă formă este aşa-numitul salut de tip peşte, în care mâna este umedă, alunecoasă, îţi scapă printre degete. Trădează neimplicarea persoanei respective sau emotivitatea.